Comunicarea pasiv-agresivă

Acest tip de comunicare constă în actul pasiv pe care îl are o persoană în faza inițială, dar care are consecințe ulterioare, agresive.
Mai exact, pe moment, persoana în cauză adoptă un stil pasiv, iar după o vreme, va avea manifestări agresive cu interlocutorul său.
Deoarece această comunicare pare pasivă doar la suprafață, în interior, persoana se poate afla într-un blocaj sau simți lipsită de putere; astfel, adunând resentimente, ce vor duce la un comportament subtil, indirect și ascuns.
Cele mai multe persoane pasiv-agresive au tendința de a bombăni către sine, în loc să confrunte persoana sau problema în cauză; au dificultăți în a-și recunoaște propria furie și afișează expresii faciale ce nu sunt în concordanță cu felul în care se simt, negând că există vreo problemă.
De asemenea, este foarte probabil ca ei să comunice prin limbajul trupului sau prin lipsa unei comunicări deschise către o altă persoană, cum ar fi: ignorarea cuiva, răspândirea de zvonuri sau sabotarea eforturilor celor din jur. Acești oameni pot părea că doresc să coopereze, însă, s-ar putea să facă fix opusul.
În orice caz, persoanele ce adoptă stilul de comunicare pasiv-agresiv sunt conștiente de nevoile pe care le au, dar întâmpină dificultăți în a le verbaliza.