Pe lângă importanța comunicării eficiente din cadrul cuplului,
la fel de importantă este susținerea partenerului!

Chiar dacă nu sunteți în totalitate de acord cu visul sau planurile partenerului dvs,
este benefic să îl ascultați atunci când vă povestește despre acestea, încurajându-l să vă spună mai multe.

Cu cât vă susțineți și vă ascultați mai mult unul pe celălalt, cu atât veți crește și evolua împreună!

În caz contrar, lipsa ascultării și a încurajărilor, dar și a fi în dezacord constant cu ceea ce vă împărtășește partenerul, îl va determina, în timp, să devină reticent la ceea ce ar vrea să vă transmită și, în final, să decidă să nu o mai facă.

În concluzie, #comunicarea și #ascultareaActivă reprezintă cheia unei relații sănătoase, de succes!

Această postare a făcut parte din "Joia este despre cupluri și familii"!
Aceasta a fost #Ziua2
Pentru a urmări viitoarele postări - click aici.

Puteți găsi toate detaliile despre psihoterapie și consiliere pentru cuplu sau familie aici, iar pentru orice alte întrebări și informații, sau pentru programarea unei ședințe, mă puteți suna - 0733688680!

 

Cât de importante sunt ambientul și atmosfera din cadrul familiei?
FOARTE!

​Mediul în care crește un copil îi va sculpta restul vieții sale -
lipsa de deschidere a părinților de a-și asculta copilul, în special în anii formatori, dar mai ales atunci când copilul are mare nevoie de acest lucru, vor pune o mare amprentă asupra sa;
lipsa de comunicare sau comunicarea agresivă îi vor da de înțeles că aceasta este unica formă de comunicare*.
(*mai multe detalii despre toate tipurile de comunicare - aici)

Certurile sunt normale în cadrul unei relații, iar în cazul în care părinții au o dispută în preajma copilului lor, este necesar ca acesta să îi poată vedea și finalitatea - ÎMPĂCAREA.
Este important pentru un copil, ce abia învață să comunice, să observe că mai există o etapă după ce o ceartă are loc, și anume: că există împăcare și înțelegere;
dacă un copil nu asistă și la împăcare, va crește considerând că aceasta nu există. Este necesar să o vadă în special în cadrul familiei, înainte să o poată pună în aplicare în alt context.

Copiii pun în aplicare în contexte sociale (la grădiniță, la școală, în vizite etc.) ceea ce observă că se întâmplă în mediul în care cresc, acolo unde învață, se dezvoltă și se simt în siguranță, mai exact, locul pe care îl consideră ca fiind "ACASĂ".

Pentru voi, ce semnificație are "acasă"? :)

Adevărul, de multe ori, doare.
Iar imaginea de mai jos reflectă cel mai bine acest lucru - rănile nerezolvate din trecutul părinților își lasă amprenta nu doar asupra lor, ci și asupra copiilor lor.
Agresivitatea (fizică și/sau verbală) NU este o soluție, nu reprezintă o formă benefică de educație, deoarece nu este o formă de comunicare; orice conflict, neînțelegere, nemulțumire se pot rezolva prin comunicare, discuții și conversații, în niciun caz prin abuz, fie el de orice fel.

Ceea ce trăiește și experimentează copilul în anii formatori, va lua mai departe cu el, toată viața; comportamentul pe care îl vede în casă îl va manifesta, la rândul sau, în orice context se va afla.

TU ce preferi să învețe copilul tău - să comunice eficient sau să se lupte fizic, pentru a se face auzit?

Această zi nu a fost doar “Miercurea despre copii”, ci despre adulți, părinți, viitori părinți și familii!

Diana Ristoiu - Psiholog Psihoterapeut, specializare Psihoterapie de Familie, Cuplu, Copil
(Online - București, sector 2, zona Obor-Lizeanu)

Fie că suntem în auto-izolare, carantină, sau izolare impusă,
ne aflăm într-o perioadă dificlă pentru socializarea față-n față.

Relațiile interumane pe perioada izolării pot fi dificil de întreținut,
mai ales pentru persoanele ce locuiesc singure și/sau sunt, cu precădere, extroverte*.
Persoanele cu tendințe introverte** nu sunt la fel de afectate, având în vedere că preferă, în mare parte, să nu aibă contact social pentru mult timp; cu toate acestea, nici persoanele introvertite nu pot rămâne la nesfârșit fără contact social.

*EXTRAVERTÍT, -Ă = tip psihologic caracterizat prin proiectarea tendințelor psihice interioare asupra lumii înconjurătoare, prin exteriorizarea senimentelor; sociabilitate.
**INTROVERTÍT, -Ă = cel care își îndreaptă atenția mai ales spre viața sa interioară.

Indiferent de tipologia proprie (extravertit sau introvertit), avem suficiente modalități la dispoziție de a face față acestei situații - ne vine în ajutor tehnologia!
Fie că vrem să ne vedem cu cineva, să stăm de vorbă sau să ne jucăm ceva, ori dorim să nu renunțăm la obiceiul de a ne bea cafeaua cu un prieten, poate ne este dor să revedem persoanele dragi sau pur și simplu vrem să aflăm ce mai face persoana la care ținem;
totul se poate rezolva cu un simplu apel, fie el audio sau video.

Așadar, relațiile interumane NU sunt imposibil de întreținut!
Cu toții avem cel puțin un smartphone, internet și conturi pe rețele de socializare; putem folosi fără niciun cost suplimentar Viber, WhatsApp, Facebook, Skype, Instagram, FaceTime, Zoom (și sigur mai sunt și alte platforme pe care nu le-am menționat)!

Iar acum, că tot am aflat deja că este posibil să nu mai avem aceste restricții,
ce este de făcut? Ce vom face pentru a ne proteja pe noi, însă și pe cei dragi nouă?

Sugestia mea este să mai așteptăm. Să așteptăm până în momentul în care vedem o scădere considerabilă a numărului de cazuri înregistrate zilnic (părerea mea este că acest lucru ar fi bine să dureze minim 5 zile consecutive), iar abia apoi să începem să stabilim întâlniri și să ne revedem cu diverse persoane, față-n față.
Să avem răbdare. Să nu exagerăm.

Lucrurile vor reveni, cât de cât, la un normal - chiar dacă există posibilitatea ca la început să nu fie normalul pe care îl știm cu toții și cu care am fost obișnuiți atâția ani.

În orice caz, ne vom adapta!

Până atunci însă, propun să facem ce am făcut și până acum referitor la contactul cu cei dragi:

• ne rezumăm la conversații telefonice,
• mesaje scrise,
• apeluri video,
• conferințe video, pentru grupuri de prieteni. ☺️

De asemenea, dacă lucrul ne permite și ne-a fost permis și până acum, ideal ar fi să continuăm să mai lucrăm, măcar pentru o vreme, de acasă. Să se evite aglomerația în birou, la locul de muncă, prin împărțirea angajaților în ture de câte o săptămână sau două - 5 zile la birou, 5 zile de acasă ș.a.m.d.
​
#stayconnected

Ședințele de psihoterapie, consiliere sau dezvoltare personală se vor programa în continuare, cel puțin până pe data de 25 Mai, doar online. (reducerile încă sunt valabile - click pt. info)

Dacă doriți să vorbim sau să programăm o ședință, mă puteți suna - 0733688680!

Diana Ristoiu - Psiholog Psihoterapeut
(Online - București, sector 2, zona Obor-Lizeanu)

Frica de a spune “NU” pare a fi o temă din ce în ce mai constantă în viața noastră de zi cu zi;
este o temă pe care o abordez frecvent cu clienții mei, în cabinet - în special din cauza faptului că se întâmplă chiar și atunci când este legat de ceva important pentru noi!

Înainte de toate, să stăm puțin să (ne) analizăm: ne este tot timpul frică să spunem “nu”? Sau doar în anumite situații? Sau doar anumitor persoane? Se întâmplă în contexte specifice, repetitive?
Ce ne împiedică să spunem acel "nu" pe care am vrea să îl verbalizăm, dar nu reușim?

Ce înseamnă, pentru noi, să spunem "NU"?
Cuvântul "nu" este asociat, de cele mai multe ori, cu ceva negativ, doar că nu întotdeauna când dorim să spunem 'nu' rezultă ceva negativ pentru noi! Din contră, impactul neputinței de a refuza poate avea o consecință nefavorabilă asupra noastră! Și atunci...de ce nu reușim?

De unde vine această greutate, de a refuza?
Pot fi mai multe cauze, desigur; nu prea putem generaliza motivele, deoarece pentru fiecare persoană în parte este diferit! Însă, de obicei, această tendință vine din impresia că persoana ce nu poate fi refuzată este mai puțin importantă decât interlocutorul cu care are de-a face, fapt ce este în strânsă legătură cu stima de sine și cu stilul de comunicare folosit în cea mai mare parte a timpului. La toate acestea se adaugă și experiențele anterioare, care sunt definitorii.

Așadar, ce s-a întâmplat în trecut, în repetate rânduri, de te-a făcut să nu mai poți spune "NU", chiar și atunci când ți-ai dorit să o faci?

Ce este de făcut și cum se poate depăși acest obstacol?
În primul rând, să îți poți răspunde la întrebările de mai sus. După aceea urmează o analiză amănunțită a nivelului stimei de sine din prezent, a nevoilor pe care le ai, dar și evaluarea stilului de comunicare (asertiv, pasiv-agresiv, agresiv, pasiv) preponderent, în situații specifice sau generale.
Ulterior acestor etape, realizăm împreună un plan de intervenție personalizat și lucrăm pentru a-l implementa în rutina zilnică.
De la începerea acestui proces, prin dedicare și lucru cu propria persoană (mai ales în afara ședințelor de la cabinet), media estimată pentru observarea unor schimbări vizibile este de aprox. 6 săptămâni*.

*media de 6 săptămâni este pentru o persoană adultă, ce vine la o întâlnire/săptămână, în condițiile în care acest tip de comportament a fost adoptat constant, timp de cel puțin 3 ani;
acesta fiind tiparul cunoscut de comportament și comunicare, sunt necesare cel puțin 4 întâlniri pentru a putea observa modificări comportamentale notabile, în bine.

​
Pentru orice întrebări aveți, nu ezitați să mă contactați! - 0733688680
Mai multe sfaturi și sugestii pentru a comunica asertiv - aici.

Diana Ristoiu - Psiholog Psihoterapeut
(București, sector 2, zona Obor-Lizeanu)